Dimineata .

E inca seara  , plangeam , nimic nu poate sa fie bine ? de ce ma simt singura ? Raspunde-mi tu .. poate sti .
Dintr-o data ma trezesc langa tine , te apropiai cu pasi mici spre mine .
Ajuns in fata mea ma iei in brate si imi spui ca sunt singura care conteaza .
Lacrimile se opreau , suspinul odata cu ele , tu mi-ai dat un sarut pe frunte , si dintr-o data durerea din inima s-a dus simtind mana ta calda .
Simteam ca am pe cineva ca ma iubeste , care o sa ma sprijine cand simt ca pic , caci nu poti sa cazi tinand pe cineva de mana .
Era obosita , m-ai dus in camera si m-ai pus in pat , m-ai invelit cu paturica aia pe care o iubeam , neagra cu pete albe , care o aveam de mic copil , imi vegheai somnu` .. nu erai ca toti , nu iti doreai pur si simplu sa o faci cu mine si sa ma lasi .
Noaptea era un sfesnic bun , adusese in sufletul meu atata bucurie .
Nici odata nu ma mai simtisem ca atunci , era atat de perfect .
Ca si un vis .
Dintr-o data ceva se intamplase , mama ma striga : Cosmina e dimineata, trezeste-te! .
Am inceput sa plang iar , era chiar un vis !